Cand ai impresia ca nimic nu iese cum ar trebui. Cand nu se vinde ceea ce faci. Cand pare prea mult si prea greu. Cand parca totul e împotriva ta.
Cand te gandesti mult la un proiect dar acesta iese prea teapan, scurt, lung, lat, îngust. Cand te gandesti cat ai investit deja in pasiunea ta si cat de putin ai castigat in schimb, si iti iese cu minus.
Cand si sa ai grija de tine si sa faci fata programului zilnic pare un efort prea mare pentru puterile tale.
Si atunci te uiti la ei, la copiii tai. Si stii ca ai pentru ce lupta. Pentru ca viata lor sa fie mai buna. Pentru ca ei sa poata creste cu o mama care are timp pentru ei, care ii poate lua de la scoala si are timp sa ii ajute cu temele. Care le arata un exemplu. De la care invata cat de important e sa muncesti, sa iti urmezi visele, sa nu renunti. Dar si cat de important e sa iti dai seama ce e pe primul loc.
Si pentru ei o iei de la capat, gasesti iarasi curaj, determinare, putere. Si faci o baie, te pui in haine curate, cureti casa, si cu totul aranjat pleci din nou la lupta.
Pentru cel mai bun si mai frumos motiv din lume.
Pentru iezii mei.
