Si uneori vrei sa renunti

Cand ai impresia ca nimic  nu iese cum ar trebui. Cand nu se vinde ceea ce faci. Cand pare prea mult si prea greu. Cand parca totul e împotriva ta.

Cand te gandesti mult la un proiect dar acesta iese prea teapan, scurt, lung, lat, îngust. Cand te gandesti cat ai investit deja in pasiunea ta si cat de putin ai castigat in schimb, si iti iese cu minus.

Cand si sa ai grija de tine si sa faci fata programului zilnic pare un efort prea mare pentru puterile tale.

Si atunci te uiti la ei, la copiii tai. Si stii ca ai pentru ce lupta. Pentru ca viata lor sa fie mai buna. Pentru ca ei sa poata creste cu o mama care are timp pentru ei, care ii poate lua de  la scoala si are timp sa ii ajute cu temele. Care le arata un exemplu. De la care invata cat de important e sa muncesti, sa iti urmezi visele, sa nu renunti. Dar si cat de important e sa iti dai seama ce e pe primul loc.

Si pentru ei o iei de la capat, gasesti iarasi curaj, determinare, putere. Si faci o baie, te pui in haine curate, cureti casa, si cu totul aranjat pleci din nou la lupta.

Pentru cel mai bun si mai frumos motiv din lume.

Pentru iezii mei.

Si inca 8 metri

O joaca cu bumbac 8/2 pentru warp si bumbac mercerizat penru weft, cu culori  calde combinate  cu negu pentru un contrast  putenic.

Cu el am invatat ce inseamna sa ai tensiune inegala, o parte din urzeala sa se lase in timp ce alta e intinsa la maxim. Si ca uneori cocletii din margine pot sa se prinda de ita de langa, si sa iti schimbe modelul- adica sa iti coboare o ita cand nu e cazul, si sa apara greseli.

La jumatate cred ca am cedat si am taiat ce lucrasem, oricum erau deja vreo 5 metri, si sa leg din nou urzeala ramasa pentru inca 4 metri de tesut, dar doar asa am mai reusit sa echilibrez tensiunea.

A fost prima mea incercare de a face un model cu inimioare, care este un derivat din  twill, are o sustinere minunata dar si elasticitatea necesara ca sa poti face o legatura reusita.

Ambele bucati au ajuns la prietenele mele, cadou, inca nu era momentul potrivit pentru vanzare, simteam nevoia sa mai invat cum sa stapanesc firele salbatice.

Dar imi ramane mereu drag.

Total - 17 metri tesuti.

Cum e sa tesi?

Greu de spus.

E usor sa calculezi in ore, metri de fire, metri de material.

E mult mai greu sa calculezi cate miscari faci, cum gandesti locul fiecarui fir, cum te gandesti la combinatiile de culori, cum le intinzi si le piepteni cand te trezesti cu cativa metri de fire incurcate, cum treci fiecare fir cu mana si il asezi la locul lui.

Cum arunci de fiecare data suveica si apoi bati firul la locul lui. Cum vezi modelul ca se formeaza iarasi si iarasi sub ochii tai.

Cum de fiecare metru agati vise, ganduri, melodii, ore de lucru, nopti nedormite, si speranta ca acesta va fi mai frumos, mai bun, mai pretuit de destinatar.

Cum speri apoi sa vezi poze cu mame si bebelusi fericiti, infasurati in lucrul tau, in ceva lucrat fir cu fir de mainile tale.

Si atat de greu cand totul se destrama, cand dai gres, cand nu e destul, nu e perfect, nu e.

Amintiri din copilarie

Ma gandesc de ceva timp sa scriu despre motivele pentru care am ales tesutul. Dar mi-am dat seama ca fie fac o postare kilometrica din care se intelege prea putin, fie o iau pe tehnica pasilor marunti, cu un istoric despre toate etapele prin care am trecut in tot ce inseamna handmade.

Cred ca pe la 5 ani am invatat sa tricotez de la mama si de la bunica. Imi faceam cordelute tricotate lucrand toate randurild pe fata. Adica iesea un fel de elastic. Tin minte un ghem mare de fir roz, probabil un acryl, si o pereche de andrele albastre din aluminiu. Mi-a luat ceva timp sa inteleg cum e cu primul si cu ultimul ochi pentru ca initial nu le lucram pe niciunul asa ca in margine aveam mereu un ochi luuuung care se taraia dupa mine.

Ma uitam fascinata la mama cand cosea la masina, miscarile masinii clasice de cusut cu pedala ma vrajeau. Mai era si zgomotul relativ constant, miscarea acului, cum invartea din roata ca sa mearga mai repede... fascinant. Inca nu stiu eu prea bine sa cos dar este pe lista de TO DO.

Apoi iarna bunica uneori torcea lana. Fascinant, de neinteles, mai ales ca nici acum nu stiu ce se facea din lana aceea. Dar stateam la caldura, ea tot torcea, parca erau si ceva ajutoare in jur. Vremuri frumoase.


Un alt mestesug cu care mi-am ocupat multe zile de vacanta a fost cusutul. Pe etamina, cu rosu in general, faceam modele din clasicele cruciulite, si tin minte cum m-a invatat bunicul o tehnica prin care si dosul sa fie frumos si cat mai ordonat, pentru ca el considera asta un criteriu fara de care lucrul nu putea avea valoare.

Apoi am tot tricotat si crosetat, fara rezultate vizibile in general, pentru ca fie desfaceam tot, fie imi venea in minte alt model di abandonam prima varianta. De aici mi se trage si astazi numele de Penelopa- asa imi spune sotul meu cand vede ca iarasi iau andrelele si ma pun pe treaba.

Dar in perioadele stresante sau plictisitoare, e atat de relaxant sa nu stai degeaba la televizor, ci sa stai acoperita intr-o patura moale si mainile sa lucreze, ritmic, constant, uniform. O forma rudimentara de terapie, dar care functioneaza de minune.

Da

Ce inseamna un wrap tesut manual?

O sa incerc sa explic pe scurt ce inseamna un wrap tesut manual, care sunt etapele de lucru, fara multe detalii tehnice ca sa nu devina plictisitor, asa ca va fi poate o postare mai lunga.

Buuun.

1. Alegerea culorilor si a modelului (pattern).
Alegerea culorilor este o etapa usoara pentru mine pentru ca e strict decizia mamicii.
Modelul- aici intervin eu. Sunt mai multe stiluri de a tese - plain weave, tesutul clasic unde jumatate din fire urca si jumatate coboara apoi se schimba; twill sau tesutul dublu diagonal; crackle - un derivat din twill. Daca la plain weave e simplu, celelalte doua au o varietate de modele si stiluri, practic imaginatia si cateva restrictii tehnice sunt singurele limite.

2. Calcularea necesarului de material
Cel mai comun material folosit pentru wrapuri tesute manual este bumbacul 8/2 ne, asa ca voi vorbi doar despre aceasta varianta.
Calculul pleaca de la marimea dorita, la care se adauga "loom waste" - firele care se pierd in fata si in spatele proiectului si care au scopul de a tine urzeala pe razboi (aproximativ 50 cm), si cat va intra la apa (10 % pentru bumbac).
De exemplu pentru un wrap de marimea 5 (4,2 metri) cu latimea finala de aproximativ 70 cm, din bumbac 8/2, trebuie sa pornesc cu o latime de minim 85 cm pe razboi. O parte se "strange" in timpul lucrului ( draw in) si o parte se pierde la prima spalare.
Densitatea normala si recomandata pentru un twill cu acest tip de fir este de 10 fire/cm adica 850 de fire.
Calculul pentru urzeala devine 850×(4,2×110%+50) adica 435200 cm, 4352 metri de fir.

Pentru batatura (weft) la o latime de 85 cm, cu 10 fire/ cm, avem nevoie de aproximativ 3927 cm.

In realitate se mai adauga un 10% din motive de siguranta - e mai sigur sa planifici o tesatura putin mai lunga, si apoi sa ai 10 cm extra, decat sa intre la apa mai mult decat te asteptai si sa ai la final un wrap prea scurt.

In total cam 8500 metri de fir.

4. Intinderea firelor pentru urzeala
Ca idee, se foloseste fie o rama de urzit, fie un urzitor, si scopul e ca la final sa ai 850 de fire ordonate pe culori exact asa cum vrei sa fie in final, toate de aceeasi dimensiune.
Durata: intre 6 si 12 ore.

5. Trecerea urzelii pe razboi
Toata urzeala se trece pe razboi, pastrand ordinea in care au fost intinse firele, cu tensiune constanta, si se infasoara pe bara din spatele razboiului.
Durata: 4 - 8 ore.

6. Trecerea firelor prin cocleti - sau threading.
Este cea mai migaloasa parte. Daca ai o tesatura simpla si faci 12345678 e relativ usor. Pentru un model tip crackle sau advancing twill unde un model inseamna o secventa de 100 sau mai multi pasi, e dificil si se greseste usor.
Durata: 8 - 16 ore.

7. Legarea urzelii
Capetele se trec prin piaptan/batator si se leaga de razboi, cu tensiune constanta. Apoi se leaga itele de pedale.
Durata: 2- 3 ore.

Si acum razboiul e pregatit.

Urmeaza sa facem bobinele cu firul pentru batatura (weft) si tesutul efectiv. Inceputul e intotdeauna mai dificil, pana te obisnuiesti cu secventa pentru model, apoi, fara intreruperi sau probleme (bobine care se desira, copii care vor atentie, fire rupte...) eu pot sa tes aproximativ 60- 80 cm pe ora.

Trebuie sa faci si pauze dese, intrucat pozitia nu este cea mai prietenoasa cu spatele, si mainile si umerii sunt in activitate permanent.

8. Taierea tesaturii de pe razboi
Partea preferata a piticilor mei- unde doar iei o foarfeca mare si tai ultimele fire care tin tesatura pe razboi.
Durata: 10 minute.

9. Finisarea
Spalarea tesaturii- prima spalare se face la temperaturi maaaari si cu totul altfel decat spalarile ulterioare, tehnica depinde de firul folosit. E o etapa importanta, pentru ca abia dupa ea ai o tesatura adevarata. Permite firelor sa se aseze, sa se imbine, sa intre la apa si sa se stranga.
Durata: 1 ora.
Apoi se calca materialul, se taie firele ramase de la schimbarea bobinelor si gata, munca mea e finalizata.

Pentru taiere si tivire, pana acum am apelat la oameni priceputi in croitorie,  ar fi prea dezolant sa lucrez la o tesatura ca sa o distrug in cinci minute de cusut. Dar planul este sa invat si sa cos drept si frumos. Cand va fi timp.

Urmatorii 5 metri

Cu Maria Aurora am tesut primii 4 metri de wrap.

A urmat Elias. Un wrap din doua nuante de albastru si un gri pentru warp (urzeala) si fir natur pentru weft. Tot bumbac bio certificat GOTS, 10 fire/cm pentru warp. Un model cu romburi mici, care piate fi considerat si rosepath si diamond, dar in principiu un twill 2/2.

A durat cam 5 zile sa masor firele, apoi inca atat sa le pun pe razboi si sa le trec prin ite pentru a da modelul (threading) si cam o saptamana cred ca sa il tes.

A devenit apoi un wrap de 3 metri netivit si un sling cu inele facut cadou la o tombolă la o intalnire a grupului de purtarete din Alba Iulia.

Credeam ca oferirea unui sling atrage oamenii la intalnire dar au aparut doar vreo 7 mamici. Important e ca a ajuns la cineva care il apreciaza.

Total tesut pana atunci: 9 metri.

Maria Aurora

A doua mea incercare de a tese ceva. Si nu orice ci un wrap pentru prietena mea.

Ok, am un razboi nou nout de data aceasta, care functioneaza perfect. Am comandat si firele- bumbac mercerizat moale si fin, dar nu unul special pentru tesut.

Si am inceput. Masurarea firelor pe rama de urzit a durat cam doua saptamani, nu am mai facut greseala sa inghesui pe rama toate firele necesare, adica cam 800, am lucrat direct, in grupuri mici.

Fiind la inceput am ales sa imbrac razboiul din fata in spate, asa ca dupa fiecare mănunchi  de fire masurate, le-am trecut prin spata.

Apoi a mai durat o saptamana sa trec fiecare fir la locul lui si sa leg totul in forma finala. Si am inceput sa tes.

Va fi mereu proiectul meu de suflet, la care am lucrat cel mai mult, de la groaza la fericire, de la disperare la hai ca mai este doar putin.

Si pentru ca fara ea care m-a batut la cap non stop cu hai ca poti, nu te las pana nu imi faci, te bantui o viata intreaga... si alte incurajari, nu as fi incercat niciodata, numele i-a ramas Maria Aurora