luni, 7 noiembrie 2016

Amintiri din copilarie

Ma gandesc de ceva timp sa scriu despre motivele pentru care am ales tesutul. Dar mi-am dat seama ca fie fac o postare kilometrica din care se intelege prea putin, fie o iau pe tehnica pasilor marunti, cu un istoric despre toate etapele prin care am trecut in tot ce inseamna handmade.

Cred ca pe la 5 ani am invatat sa tricotez de la mama si de la bunica. Imi faceam cordelute tricotate lucrand toate randurild pe fata. Adica iesea un fel de elastic. Tin minte un ghem mare de fir roz, probabil un acryl, si o pereche de andrele albastre din aluminiu. Mi-a luat ceva timp sa inteleg cum e cu primul si cu ultimul ochi pentru ca initial nu le lucram pe niciunul asa ca in margine aveam mereu un ochi luuuung care se taraia dupa mine.

Ma uitam fascinata la mama cand cosea la masina, miscarile masinii clasice de cusut cu pedala ma vrajeau. Mai era si zgomotul relativ constant, miscarea acului, cum invartea din roata ca sa mearga mai repede... fascinant. Inca nu stiu eu prea bine sa cos dar este pe lista de TO DO.

Apoi iarna bunica uneori torcea lana. Fascinant, de neinteles, mai ales ca nici acum nu stiu ce se facea din lana aceea. Dar stateam la caldura, ea tot torcea, parca erau si ceva ajutoare in jur. Vremuri frumoase.


Un alt mestesug cu care mi-am ocupat multe zile de vacanta a fost cusutul. Pe etamina, cu rosu in general, faceam modele din clasicele cruciulite, si tin minte cum m-a invatat bunicul o tehnica prin care si dosul sa fie frumos si cat mai ordonat, pentru ca el considera asta un criteriu fara de care lucrul nu putea avea valoare.

Apoi am tot tricotat si crosetat, fara rezultate vizibile in general, pentru ca fie desfaceam tot, fie imi venea in minte alt model di abandonam prima varianta. De aici mi se trage si astazi numele de Penelopa- asa imi spune sotul meu cand vede ca iarasi iau andrelele si ma pun pe treaba.

Dar in perioadele stresante sau plictisitoare, e atat de relaxant sa nu stai degeaba la televizor, ci sa stai acoperita intr-o patura moale si mainile sa lucreze, ritmic, constant, uniform. O forma rudimentara de terapie, dar care functioneaza de minune.

Da

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu